Seminte De Pin 50g

Pinul (Pinnus silvestris) este un arbore rasinos, conifer care iubeste locurile insorite si creste la altitudini mai mici, nu numai in zonele montane. Mod de utilizare: Se consuma cateva seminte inainte de masa. Datorita gustului deosebit poate fi adaugat in salate, insa pot fi si o gustare delicioasa intre mese. Dupa deschidere se pastreaza la frigider. Descrierea plantei si cultivare : Exista circa 20 de specii de pin care produc seminte indeajuns de mari ca recoltarea lor sa fie eficienta. Pinus pinea este cultivat pentru semintele sale inca de acum 6000 de ani. In Europa exista inca o varietate, dar folosita pe scara mai mica, pinul elvetian (Pinus cembra). In Asia se cultiva pe scara larga doua specii, pinul coreean (Pinus koraiensis) in nord-estul Asiei si pinul Chilgoza (Pinus gerardiana) in vestul masivului Himalaya. Exista cateva specii si in America de Nord, cele mai importante fiind pinul de Colorado (Pinus edulis), pinul mexican (Pinus cembroides) si Pinus monophylla. Semintele de pin europene se deosebesc de cele asiatice prin forma: ele sunt mai lungi, iar cele asiatice sunt mai scurte si mai groase, avand o forma oarecum asemanatoare cu boabele de porumb. Semintele de pin americane sunt mai mari decat cele europene si se decojesc foarte usor. Recoltaea conurilor se face ata mecanic cat si manual. Semintele cu cochilii cu tot sunt trecute prin masini de decorticat, unde sunt sfaramate intre cilindri de otel. Descrierea condimentului : Cand sunt extrase din conul de pin, semintele sunt acoperite cu o coaja tare, de grosime diferita, functie de specie. Desi din punct de vedere culinar semintele de pin sunt socotite ca facand parte din grupul nucilor si alunelor, din punct de vedere botanic ele sunt doar seminte. Coaja trebuie indepartata inainte ca semintele sa poate fi mancate. Semintele nedecorticate rezista extrem de mult, daca sunt depozitae la adapost de lumina, umezeala si caldura. Semintele decorticate se deterioreaza insa rapid, devenind rancede in cateva saptamani. Sunt un ingredient relativ scump, datorita cantitatii de munca necesara recoltarii. Pregatire si depozitare : Semintele de pin nedecorticate, in coaja, se pastreaza la temperaturi sun 10 °C, la adapost de umiditate si lumina. In conditii de stocare bune pot rezista si ani de zile. Semintele decorticate rancezesc repede. Cel mai bine se pastreaza in frigider, la adapost de lumina si umezeala. Po rezista astfel cateva luni. Etimologie : Denumirile din principalele limbi europene, inclusiv cea din limba romana, provin din limba latina, de la denumirea plantei: pinus pinea. Utilizari culinare : Semintele de pin se mananca in Europa inca din Paleolitic. Ele se pot consuma si crude, dar cel mai adesea sunt prajite, sau fripte usor inainte de a fi utilizate. Prajirea se executa la foc mic-mediu, fara ulei, timp de cateva zeci de secunde. Cand semintele incep sa se rumeneasca, se iau de pe foc. O ardere prea puternica face ca gustul sa devina amar, iar aroma capata un iz de ars, neplacut. Sunt o excelenta sursa de proteine (la 100 g seminte de pin se gasesc 31 g proteine), varietatile europene fiind mai bogate in acest nutrient decat varietatile asiatice si americane. Semintele de pin sunt cel mai adesea asociate cu regiunea Mediteraneana unde sunt un ingredient culinar important de cateva mii de ani. Acum 2000 de ani se gatea frecvent cu ele. Romanii le consuau conservate in miere, le foloseau la prepararea carnatilor si a dulciurilor. Sunt frecvent alaturate cu carnea rosie si alba, cu carnea de pasare, peste si vegetale. Semintele de pin asiatice sunt de mai proasta calitate, datorita texturii neomogene, dar sunt mai ieftine si inlocuiesc adesea semintele mediteraneene in preparatele mai putin pretentioase, mai ales acolo unde reteta implica macinarea lor. Sunt un component important al sosului pesto. Tot italienii folosesc semintele de pin ca decor pentru fusecuri “pignoli”, preparate din faina de migdale. Semintele de pin intra in componenta